﻿INTIMPINARE
Contra articolului Dlui Bogdan Petriceico Hasdau.
PERITAU DACII?
Din Foitia de istoria.  ( D. St. Dunarei)
(Urmare din Nr .41)

Faci pe ardeleni minciunosi, siarlatani.  Eu sunt fórte strainu de ardelenii ce avemu in tiéra, nici am invetiatu sub densii, cativa numai din vedere cunoscu, cu mai nici unulu, s’au intemplatu, nici se fiu amicu, aroganti’a unora din ei imi e nesuferita, pedantismulu altora ilu despretiuescu ; cu tóte acestea debue se vorbescu adeverulu, binele ce ne au facutu fratii ardeleni este mare. Pe candu romanii erau intr’o torpóre si o nepasare cumplita, fratii ardeleni ne-au desteptatu din somnu, reamintandune de unde ne tragemu, óre de ce mai bine se lipescu de inima romanului asia prenumitele de Dta minciuni si siarlatanii ale lui Clain, Maioru, Laureanu, Baritiu etc., de catu articolulu Dtale: Perit-au Dacii? adeca: Ghetii s’au Slavii? Pentru ca acelea sunt adeveruri, si se potrivescu cu sangele lui, si acestea sunt inventii pe care le res pnge cu indignatie, si pe care le privesce cá aduse intr’adinsu spre a’i face reu  A spune ca suntemu de vitia curatu latina cu limba si datinele ce avemu, nu se chiama a fi mincinosu si siarlatanu, ci acelui ce sustiene din contra i se póte atribui asemenea epitetu.
Apoi, dupa trecerea torentului fanarioticu, armatu cu principiile romanismului, unu ardeleanu veni in Bucuresci de infiintià o scóla in care ne invatià a fi demnii descendinti ai romaniloru, de aici esí D.Eliade, care ne curatí limb`a de slavonismu, pe urma venira Golestii, Roseti, Bratenii, Cogalniceanu, Tell,  Magieru etc., care facura pe anulu 48, adeca se incercara se ne scape de jugulu slavu si aruncara sementia ce rasare astadi ; acestia proscrisi, ne readuse in mintea fratiloru din Occidentu si ne infratira cu Europa;  pe urma veni anulu 57, care arunca pétra edificiului romanu, si ne scapa de slavismu ; in fine veni anulu 59, si vrendu Ddieu, totu numai cu romanismulu in inima, in sange si in minte, vomu merge si mai departe; la tóte acestea au contribuitu si fratii ardeleni, si din tóte acestea are se ésa o natiune.
Óre daca Dta ai fi fostu in loculu ardeleniloru, ai fi facutu totu atata cu ideea slavismului? Credu ca nu, de si niciodata acésta idee nu s’ar fi lipitu de inima romanului ; dara admitendu  ca ar fi pututu (lucru ce nu se póte chiaru admìte), ce ar fi esitu?  de siguru ceva mai tristu decatu Beserabia de astadi.
Pe candu pòte Dta priimeai pe bancele Harcovului straniile impresiuni ce te incerci astadi a le arata romaniloru, publicistulu Baritiu ne da idei salvatóre in foile sale ; pe candu póte Dta erai pusu la cale ca se ne intuneci nationalitatea, istoriculu Làureanu asuda cautandu si mai multe probe de romanismulu nostru, si ne da o istorie romana si rationala, de nu complete dara urmata( suivie ). Acésta tóte, stimab. meu colegu, nu se numescu siarlatanii ; siarlatanu se chiama  acela, care, candu limba, si datinile si chiaru istoria ne arata ca suntemu de sange romanu, vrea sa ne faca a crede ca nu suntemu romani, ci o adunatura de barbari din totu imperiulu romanu.
Apoi mai vii si dici, ca fratii ardeleni, sunt intre romani ca fanariotii intre greci. Infamie?! draga confrate ; fanariotu intre greci, si mai alesu intre romani, vrea sa dica siretu ,  siarlatanu, tradatoru, lingusitoru,  frate vendiatoru.  Infamie ! si de o mie de ori infamie !!  Este o infamie de a aruncá  fratiloru ardeleni asemenea epitetu; ei nu meritu asemenea calomnii : mai multu si mai bine decatu oricare romani, ardelenii si-au conservatu nationalitatea loru printre atatea nationalitati care totudeauna asteptau se-i inghìta, ba inca au venitu se ne o sustiie si noa ; mai multu si mai bine decatu oricare romanu, prin scólele nóstre,  au tienutu mai esactu catedrele ce li s’au incredintiatu. In fine vrei se amesteci pe ardeleni cu austriaci, fi siguru ca multu mai putiena simpatie au ardelenii cu austriacii decatu Dta cu rusii   Prin acésta se nu socoti ca vreu se ma facu apologistulu tuturoru ardeleniloru ce se afla la noi : asia voiu despretiuí usiuratatea cu care D.Maiorescu a subscrisu famósa circulara catra profesorii de peste Milcovu, m’amu indignatu de brutalitatea cu care, se dice, ca D.Laurianu trata pe profesorii din Moldova.
Asia, stimabilulu meu colegu in locu se-ti aperi idea intr’unu modu cuviinciosu, ingiuri  o parte din romani ca se pui discordia intre densii , si areti cateva citatiuni din autorii cei vechi care, traduse fara sicanu, mai multu iti combatu ideea decatu o aperu; si prin urmare,  pretins’a Dtale argumentare cumca Dacii n’au peritu si ca noi suntemu o nationalitate compusa din nesce adunaturi din care nici una nu predomnesce,  este mai multu decatu unu pamfletu asupra romaniloru in genere si asupra ardelenilor in parte ; eara nu o critica istorica.
Criticulu istoricu debue se fia armatu cu gravitate, cu buna cuviintia, cu rabdare, cu indurare, debue se arate erorile antagonistului seu cu  ingaduiéla, sa dee in contra argumente solide si drepte, eara nu sicane de traduceri si injurii ; se caute adeverulu ori unde’lu va aflá; sa vorbésca cu demnitate, eara nu cu patima.  Atunci si antagonistulu seu va debui sa respunda de asemene,  si atunci “du choc des opinions jaillit la verité ,“ eara din ciocnirea ingiuriiloru esu infamii, si istori’a remane totu necompleta.   Daca Dta ai fi fostu condusu de unu asemenea mobilu,  eara nu de o patima  (care pare a fi de poruncéla ), atunci de siguru te-ai fi luminatu, caci ceea ce te inceri sa sustii,  este o grósa eróre ; si pe romani i-ai fi facutu sa tìe mai indulgenti  catra a milióna parte de nelatinismu ce se pretinde ca se afla intr’insii.
Asia dara,  limba si moravurile  nóstre proba, ca elementulu romanu au predomnitu la formarea nationalitatii nóstre : de vrei mai multu,  voiu deschide alta data si carti, si vomu combate . Deocamdata , in numele legii de presa , te provocu a inserá acésta mica intimpinare in foiti’a Dtale:  daca, atacandu o persóna,  legea este atatu de espresa de a alaturá pe lenga atacu si intimpinarea, catu mai multu candu ataci o natíune si mai alesu in origina nationalitatii sale , de a careia pretinsa enigma de cate ori inimicii sei n’au vrutu sa se folosésca?!
Priimesce, stimabilulu meu colegu, deosebita consideratie cu care amu onóre a me insemná alu Dtale frate de profesie.

Georgie Chrisoscoleo,
profesoru primaru la scólá din terg. Némtiu. 
1860,  Iulie 30.


Foaia
pentru
Minte, Anima si Literatura.

No. 21. Marti 17. Maiu 1860.
 
URBARIALU,
       Brasiovu. Scen’a cea trista de mai daunadi iscata din causa comasatiunei lunga Clusiu me face se me re’ntorcu inca odata si se mai improspetezu, ca cartile ce au esitu in caus’a urbariala nu sau cititu pe deajunsu; de aceea reflectandu pe publicu la neaperata lipsa de indreptariu reproducu din 
   Indreptariulu in causele urbariali scl,
         compusu de D. V. Popp. C. M.
acum cele urmatόre, dupa cum le are auctorulu:
Terminii pentru urdirea proceseloru urbariari.
      § 16. Cei cari voiescu ca sa se faca comassarca hotareloru loru si sa se despartiésca pamenturile fostiloru supusi domnesci de a domniloru, aceia trebe sesi dee acti’a la judecatoria competinte de instanti’a. I-ma pene in 30. Iuniu 1862, in care actie se céra comasarea si despartirea. In acele hotare pentru cari pene in diu’a aci numita nu s’a cerutu (nu se va cere) regularea, numai atunci se va putea face comasatia si despartiire déca ambe partile – atatu domnii catu si fostii supusi – intr’u intielegere si cu o invoire voru cere regularea hotarului. 
        Supusii aceia cari in puterea § 3 al patentei urbar. voiescu a cere inderetru (dela fostii loru domni) locuri de cele urbariari cari in 1. Ianuariu 1848 au fostu in posesiunea domniloru, trebe sa si astérrna actiile la judecatoriile de instanti’a I. pene in 30. Ianuariu 1861, ca dela diua acésta incolo nu se voru mai primi astfeliu de actii si locurile acele voru remanea pentru totudeauna in man’a fostiloru domni.
        Déca impartirea pasiuniloru comuni ori regularea paduriloru nu se va cere – prin cei cari au dereptu la aceste – pene in 30. Iuniu 1859 atunci li se va mai da la fostii domni enco unu anu mai incolo *) dereptu si voie de a cere regularea si impartiirea; eara dupa trecerea acestui terminu se va urdii regularea si impartiirea si fora cererea domniloru pe spesele si cu periclu loru.


Multiamire publica.

“E probatu lucru ca spre a puté órecare natiune inainta si propasi in cultura are lipsa de barbate zelosi, cari delaturandu interesulu private intru unire cu tóte puerile si cu abnegare de sine se lucre pentru celu natiunale, straduindu neincetatu a intreprinde tóte cate potu a fi spre folosulu si binele ei. Natiunile cari au inceputu in estu modu, astadi stau pre anu gradu fórte inaltu alu culture de tóte ramurile. Acei barbati colucratori spre inflorirea natiunei provediuti cu sciintie si cualificati prin esperinti’a, sciu ajuta acolo unde se vede ajutoriu, se intarésca edificiulu acolo unde se vede aprópe de ruuinare. Atari barbate au avutu si natiunea noastra, cari si au pusu tóta diligenti’a a ajuta natunea atatu prin sciintiele sale castigate cu crunte sudori, precum: Un Sincai, un P. Maior si iermonachulu Clain cari provediura posteritatea cu cele ma inseminate opuri pentru romani ; altii si prin midilóce materiali precum: unu Romonciai, episcopulu Clain (tipografu),  Maior si Bob cari fecere fundatiuni pentru ajutorarea tineriloru seraci intru studiare. Acestu esemplu nobile prin care susu numitii barbate se ecere nemuritori inaintea posteritatiei astadi’lu urmeaza si Excel. Sa D. archiepiscopu si metropolitu alu nostrum Alesandru Sterca-Siulutiu, care in dilele trecute mai adause unu trandafiru frumosu la coron’a fapteloru sale.”

“Foaia pentru minte, anima si literatura “ numarul 4, Marti 26 ianuarie 1860
Editiunea: in tipografia lui Ioanne Gött

